Anesteziologia chirurgicala ca preocupare medicala are o data de nastere precisa: 16 Octombrie 1846, data la care William Green Morton executa prima demonstratie reusita de anestezie cu eter dietilic, anestezie sub care chirurgul John Collins Warren opereaza bolnavul Gilbert Abbott pentru o tumora vasculara buco-linguala.

Pe teritoriul actual al Romaniei anestezia cu eter dietilic, sulfuric cum era denumit in epoca, a fost introdusa de unii chirurgi ai epocii chiar in primele luni ale anului imediat urmator. Astfel in "Temesvarer Wochenblatt" din 13 Feb.1847 apare articolul "Uber die Einatmung des Schwefelethers bei chirurgischen Operationene; um dem Kranken jedem Schmerzgefuehle unzugaenglich zu machen…"(Asupra inspirului eterului sulfuric la operatii chirurgicale, pentru a preveni orice durere..), in care se raporteaza executarea de catre chirurgii Dr. Mathyus Musil (1806-1889) si Joseph Siehs (1813-1850) a unei anestezii cu eter sulfuric la spitalul militar din Timisoara la data de 5 Feb.1847 pentru o interventie de amputatie a coapsei, asupra bolnavului "Nicola Muntyan" (Nicolae Munteanu). Tot in jurul aceleiasi date se executa si o anestezie cu eter la Iasi mentionata in revista "Albina" No.12 din 9 Feb.1847 pag.54-56, in care intr-un articol scris probabil de Gh.Asachi, se mentioneaza ca la spitalul Sf.Spiridon a avut loc, fara a se specifica data, o anestezie cu eter pentru o interventie de amputatie de coapsa de catre Dr.Gh.Cuciureanu, A.Bendelea si L.Russ (senior). Exista presupuneri ca data efectuarii acestei anestezii ar putea fi anterioara datei de 5 Feb. mentionata pentru anestezia din Timisoara. La 8 Martie 1847 este mentionata in revista "Vestitorul Romanesc" nr.19 pag.76, prima anestezie cu eter executata la 21 Februarie la Bucuresti, in Spitalului "Coltea" tot pentru o amputatie de coapsa de catre Dr. Demetrius Vartidi si Farm. Johann Franz Traugott Rissdoerfer. La 22 Feb.1847 este administrata o anestezie cu eter la Tg. Mures de catre Dr. Johann Rummel tot la spitalul militar iar la Cluj de catre Dr. Bogdan Abraham Pattantyus la spitalul "Carolina", stire publicata in "Termeszetbarat" Nr.33 din 11 Martie 1947

Dezvoltarea ulterioara a anesteziei a fost fara indoiala, asa cum reiese din literatura, realizarea chirurgilor epocii care, pe langa problemele legate de patologia chirurgicala, mediul salii de operatie, s-au preocupat, si nu in mica masura, de dezvoltarea si raspandirea tehnicilor de anestezie. De anestezisti specializati, asa cum aparusera deja in Anglia (J.Sow, J.T.Clover si altii) nu putem vorbi in Romania, decat dupa cel de al 2-lea razboi mondial.

I. Perioada 1846-1950

Introducerea altor anestezice, a Cloroformului si ulterior si a Kelenului (clorura de etil) ca anestezice generale, este legata de numele lui Nicolae Turnescu (1819-1890). Medic secundar la spit. Coltea (1854) si apoi medic primar (1859), profesor la scoala de chirurgie de la Mihai Voda (1856) si profesor de clinica chirurgicala (1869-1884) la Facultatea de Medicina.

Stefan (Etienne) Dumitrescu este cel care introduce premedicatia cu morfina in anestezia cu cloroform procedeu descris in teza sa din 1872 de la Fac. Med. din Montpellier, si inca inaintea lui Claude Bernard care o recomanda in 1875.

T. Romano de la institutul lui Asaki face in 1892 aprecieri asupra unui cloroform fabricat de o firma Radian si mai face si o analiza a accidentelor aparute in cursul anesteziilor cu cloroform. In 1894 F. Simionescu publica in "Spitalul" 60 de observatii cu utilizarea cloroformului lui Radian; Chaput publica impreuna cu C.Angelescu si Lenoble in 1895 in "Bulletin des Memoires de la societé de chirurgie" un articol intitulat "De l’anaesthesie par l‘ éther". In 1897 C. Leonte publica in "Spitalul" o experienta personala cu 300 de anestezii cu ether cu 5 accidente dar numai unul imputabil eterului. In anii 1900-1901 apar un numar de articole despre utilizarea clorurii de etil (Kelen) iscalite de: N.Popovici, C.Severeanu, I.Hristodorescu, in chirurgia adultului si Iacob in chirurgia pediatrica.

Clorura de etil (Kelenul) face obiectul unor studii a lui Hristodorescu si Iacob (1901) precum si a lui Severeanu. Si Thoma Ionescu este preocupat de anestezia generala si prezinta in jurul anului 1900 o statistica cu 2187 de bolnavi cu 3 decese. Citam si o statistica mentionata de Setlacec a clinicii de chirurgie de la "Colentina" din 1912 care metioneaza utilizarea anestezieri cu cloroform, locala cu cocaina, generala si locala cu Kelen, rahianestezia cu cocaina, singura si combinata cu anestezia generala precum si 92 de cazuri in care nu s-a practicat nici un fel de anestezie. Anestezia cu eter si cloroform la copii este mentionata in teza lui Becherescu din 1898 si Manasiean (1891).

Aparatura utilizata pentru administrarea anesteziilor era cea a epocii sub forma a diverse vaporizoare bazate practic fie pe modelul inhalatorului primar al lui Morton dar si a unor sisteme utilizand insuflatia realizata cu pere de cauciuc (Junker). Sunt citate utilizarea aparatelor Roth-Draeger (1906) si Wanscher de catre Angelescu (1900). Desigur administrarea pe compresa sau pe una din numeroasele modele de "masti" cu comprese (Esmarch, Juillard, Schimmelbusch, Yankauer, Kocher, etc.) era curenta. Aparatul Ombredanne introdus de autor in 1906 este foarte curand adoptat si in Romania. De asemenea unele aparate mai complexe cum ar fi acela al lui Sudeck-Schmidt-Draeger este mentionat de Setlacec ca fiind "utilizat de A.Pop si I.Totoianu (Cluj 1930) pe un numar de 1200 de anestezii cu N2O si eter, la bolnavi in varsta de 8-70 de ani, cat si intr-o gama variata de interventii". Mentionez ca acest aparat este considerat in prezent a fi primul model cu circuit respirator inchis. N2O constituie si subiectul tezei lui M.Giurgiu din 1930. La Brasov D.Adler folosea pentru interventii stomatologice un produs halogenat compus "cloretil-clormetil-brometil" administrat cu aparatul "Roland".

Dintre anestezicele solubile mentionam utilizarea "paraldehidei" de catre I. Nitescu la Cluj (fost profesor de fiziologie la Fac. Med. Bucuresti) (1930). "Paraldehida" si mai apoi "Cloral hidratul" (1936) au fost folosite ambele in preanestezie, sedare iar ultima si pentru tratamentul tetanosului. Barbituricele sintetizate inca din 1903 de E. Fischer nu au putut fi utilizate in anestezie fiind insolubile. Solubilizarea lor prin crearea primului barbituric hidro-solubil, "Pernoctonul" a deschis o noua era in anestezie prin utilizarea sa clinica de catre Bumm (1927) si in acelasi an de Dorin Dumitrescu, acelasi care in 1927 se va ocupa de problemele de resuscitare cardiaca dupa sincope anestezice. "Avertina" (tribrom-etanolul) descoperita de Eichholz in 1917 si utilizata de O.Butzengeiger in 1926 o gasim utilizata de Amza Jianu si Al. Moruzi in 1930. Barbituricele cu actiune scurta "Evipan" introduse de Kilian si Weese (1932) sunt rapid adoptate si larg utilizate de Gh.Placinteanu la Iasi si Totoianu la Cluj-(1935) si in multe alte centre din tara. Asocierea cu o premedicatie cu Pantopon sau Dilaudid-Scopolamin ‘Savescu (1939) a fost apreciata ca fiind favorabila.

Anestezia locala prin infiltratie introdusa de Schleich este utilizata mai ales dupa descoperirea de catre Einhorn, a unui anestezic mai putin toxic precum cocaina utilizata initial, Novocaina (Procaina) in 1904. In 1909 Marta Trancu-Reiner prezinta anestezia locala cu Novocaina asociata cu Scopolamina iar N. Marinescu (1913) si S. Popescu (1938) fac cate o prezentare a locului anesteziei locale in chirurgie. Acest tip de anestezie a fost adoptat de un numar de chirurgi mai ales pentru efectele sale putin agresive si pentru faptul ca asigura o evolutie postoperatorie mult mai lipsita de complicatii. Aici trebuie citata experiente lui Liviu Campeanu de la Brasov care efectua operatii ample abdominale in anestezie locala dupa care mobiliza bolnavul direct de pe masa de operatie. In cartea sa (1936) in care descrie metoda citeaza chiar cazul unui pilot care imediat dupa o rezectie gastrica a putut pilota avionul. Unele specialitati chirurgicale cum ar fi chirurgia toracica si neuro-chirurgia nici nu s-au putut lipsi de ea pana la introducerea metodelor moderne de anestezie. Astfel Prof Carpinisan, fondatorul chirurgiei toraco-pulmonare in Romania a realizat primele pneumonectomii sub anestezie locala, tot asa si profesorii Bagdazar si Arseni, fondatorii neurochirurgiei au operat la inceput pe creier sub anestezie locala.

Anestezia locala de contact care marcheaza de fapt prima utilizare locala a cocainei si totodata prima anestezie locala, introdusa de Koller in oftalmologie in 1884 este preluata de numerosi specialisti, mai ales oftalmologi si ORL-isti si s-a mentinut in uz pana cu cativa ani in urma.

Rahianestezia (anestezia spinala subarahnoidiana) a fost insa tehnica de anestezie care a cucerit chirurgia romaneasca la numai cateva saptamani de la introducerea sa de catre A. Bier (Kiel) in 1898. Severeanu sub influenta lui Tuffier executa prima rahianestezie cu cocaina la 29 Dec. 1899. Este urmat repede de Thoma Ionescu, Balacescu, Poenaru-Caplescu si de Racoviceanu-Pitesti in anul imediat urmator (1900). Thoma Ionescu (1860-1926) este acela care insa dezvolta metoda si ii da o baza stiintifica si un camp de utilizare larg. Meritul sau major in acest domeniu a fost dezvoltarea si perfectionarea rahianesteziei, introducerea rahianesteziei pentru efectuarea de interventii in oricare regiune a corpului uman, denumita de el rahianestezia generala, metoda care s-a putut dezvolta mai ales dupa introducerea Stovainei de C. Daniel (1907), Poenaru-Caplescu (1904) si E.Juvara (1909). Stovaina mai este utilizata si de I.Antoniu la spit. militar din T. Severin (1907). Trebuie mentionat faptul ca Racoviceanu-Pitesti este autorul care primul in literatura introduce morfina alaturi de cocaina in sacul dural la 7 Ian.1900. C. Angelescu are o serie de lucrari privind rahianestezia, cefaleea post-rahianestezica, hipotensiunea rahianestezica si anestezia cu noi substante: tropacocaina, tutocaina si pantocaina. Impreuna cu Tzovaru prezinta in 1933 o statistica pe 120.000 de rahianestezii si analizeaza mortalitatea. E.Cristide (1932) prezinta corectia cu efedrina a hipotensiunii post rahianestezice. O revedere a experientei cu rahianestezia este facuta de I.Fagarasanu in 1959 la Simpozionul de Anestezie Romano-Sovietic.

Anestezia peridurala initiata accidental de J.L.Corning in 1885 a fost lunga vreme neutilizata fiind eclipsata de aparitia rahianesteziei, a carei tehnica era mult mai simpla si sigura. Se semnaleaza totusi unele incercari facute de Sicard si Cathelain de injectare pe cale sacrata in canalul rahidian care sunt reluate abia in 1921 de Pages si apoi in 1923 de Dogliotti care fac injectare pe cale lombara si elaboreaza si tehnicile de reperare ale spatiului peridural. In Romania tehnica sub forma ei sacrata a fost utilizata si perfectionata de Aburel (1931) care este primul in literatura care introduce un cateter (de tip ureteral) paravertebral si face anestezia cu nupercaina a plexului lombo-sacrat. Sugereaza si introducerea cateterului pe cale sacrata. In 1936, M.Seleanu sustine teza de doctorat la Iasi cu titlul "Anestezia peridurala segmentara". Tehnica este preluata dupa anul 1950 de anestezisti si transformata in tehnica de rutina: S.Munteanu, G.Litarczek, I. Cristea (1963).


II. Perioada 1950-2000

Metodele de anestezie practicate in sectiile chirurgicale erau atat anestezii de conducere, anestezie locala si anestezie spinala subarahnoidiana cat si anestezii generale. Primul contact pe care l-am avut cu anestezia a fost in anul 1947 in spitalul Panduri.

Referitor la rahianestezie trebuie mentionat faptul ca singura "corectie" utilizata era administrarea de cofeina si adrenalina odata cu anestezicul, care era novocaina 8% sau nupercaina 0,5%0, si ca nu se utiliza nici un fel de perfuzie. Mai trebuie adaugat faptul ca pregatirea preoperatorie prevedea o abstinenta totala de la orice aport lichidian incepand cu seara precedenta operatiei si un post alimentar in toata ziua precedenta. Administrarea de perfuzii in perioada peroperatorie nu era posibila intrucat nu existau dispozitive practice de perfuzie. Injectarea de solutii in cantitate mai mare se facea cu aparatul "Potain" un dispozitiv similar cu o sticla de sifon in care se realiza o suprapresiune cu ajutorul unui sistem de "suflerie" (para de aparat de tensiune cuplata cu un mic balon de cauciuc servind ca balon de amortizare). Cu acest dispozitiv se facea de obicei administrarea de solutii de ser fiziologic subcutanat si mai rar intravenos intrucat dispozitivul nesupravegheat putea provoca foarte usor embolie gazoasa.

Anestezia generala intravenoasa cu barbituric se administra direct pe acul de punctie intravenoasa fapt care necesita adoptarea unei pozitii foarte incomode pentru anestezist langa masa de operatie de obicei acoperit cu campurile de operatie si neavand nici o posibilitate de control asupra bolnavului si mai ales asupra pozitiei capului si a caii respiratorii. Lipsa unui relaxant si actiunea analgetica insuficienta a barbituricului chiar in doza mare necesita administrarea unor doze importante de obicei de 1.5-3 g/ora; in pofida unor astfel de doze bolnavii miscau si nu de putine ori se pierdea accesul venos facand imposibila reinjectarea, impunand o noua punctie de multe ori imposibila ceea ce necesita administrarea de eter pentru terminarea interventiei. Evolutia postoperatorie a acestor bolnavi era deosebit de furtunoasa si de multe ori chiar grava; cel mai frecvent aparea dilatatia acuta de stomac dar nu rare erau ocaziile in care bolnavii dezvoltau o stare grava de soc cu evolutie mortala in decurs de cateva ore. In fata acestei stari reanimarea postoperatorie consta de obicei din administrarea aproape standard de 60 ml sol. glucoza 33% si 60 ml sol.NaCl 10%. Multi bolnavi necesitau evacuare gastrica care se facea cu tubul Faucher. Analgezia se facea de obicei cu morfina, dar era indicata cu multe reticente mai ales din cauza parerii ca ar cauza pareza digestiva! Rehidratarea orala postoperatorie nu putea fi reluata decat dupa amendarea parezei digestive si atunci se facea cu "ceai neindulcit" justificat de ideea ca zaharul ar favoriza fermentatia si deci ar induce prin alt mecanism starea de balonare.

A. Metode si medicatie utilizate in aceasta perioada. In anestezia generala predominanta a devenit administrarea amestecului de eter+oxigen aditionat uneori si cu N2O. Acesta din urma provenea numai din import asa ca nu se putea utiliza de rutina. Primele intubatii au fost executate in anestezie cu eter+O2 indusa pe masca, relaxantele cu actiune pe placa neuro-musculara le-am vazut prima data in feb.1952 in clinica de la Panduri sub forma produsului "Intocostrin" o forma inca titrata in unitati a d-tubocurarinei.

In Bucuresti in aceeasi perioada se executasera primele anestezii cu intubatie la spitalul "Gerota" al MAI de catre Dr. Berdicevschi, intubatia fiind insa executata de specialistul in ORL pe deget in anestezie locala. Aparatul utilizat a fost "Spiropulsatorul-AGA". Aceasta este poate prima anestezie in care s-a utilizat respiratia controlata in timpul anesteziei. Dupa circa 1 luna de stagiu ORL revenind in clinica chirurgicala am putut sa execut prima intubatie traheala si prima anestezie prin intubatie. Era in seara zilei de 3 Martie 1951. Am facut inductia cu eter pe masca si dupa atingerea gradului de anestezie chirurgicala (III/2) am executat intubatia cu laringoscopul introducand o sonda Gueddel-Waters (sonde de calibru traheal dar de factura urologica confectionate din matase tresata si lacuite) fara balonas. Etansarea am realizat-o partial prin mesarea faringelui.

Tot din 1952 am avut la dispozitie "Decametoniul" sintetizat la catedra de farmacologie de prof. Teitel, un relaxant depolarizant care oferea conditii foarte bune de intubatie dar la reinjectare genera bloc dual sau prin desenzitizare, forme de bloc greu reversibile si cu care am avut probleme dificile. De abia in 1954 am obtinut D-Tubocurarina in fiole de 30 mg. si ulterior si Flaxedil (galamina) si Myorelaxin (succinilcolina). Ca barbituric aveam in primii ani numai Evipan (hexobarbital) si apoi am primit produsul francez Nesdonal si similarul ceh Narcamon (pentiobarbital); ca analgezic am inceput sa utilizam pe scara larga Dolantin, Mialgin (pethidina) sau Sintalgon Mecodin (metadona) si dupa 1955 si Palfium. Ca tehnica curenta era mai departe utilizat atat eterul in O2 dupa inductie cu evipan si succinilcolina sau gallamina. De abia dupa 1953-54 am inceput sa utilizam anestezii de tip intravenos suplimentate cu N2O. O moda deosebita au avut-o tehnicile de anestezie facilitata prin premedicatie cu petidina+prometazina (fenergan-romergan), sau potentializata cu amestecurile Laborit M1 (petidina+ dietazina) sau M2 (petidina+prometazina +clorpromazina) sau pethidina+levomepromazina. Acestea din urma nu puteau fi administrate cu eter.

Se poate spune ca in toata perioada din anii 50 si pana in prezent, am dispus, cu lipsurile determinate de o aprovizionare in salturi, specifica economiei planificate de atunci, de o medicatie suficienta pentru executarea unor anestezii corecte si sigure, fapt care reiese din lucrarile prezentate la simpozioanele anuale ale societatii de anestezie. Mai mult s-au putut chiar introduce metode originale cum a fost cea a rahianesteziei cu pethidina (un compus opiaceu sintetic cu actiune anestezica locala tip), introdus in practica mondiala de dr. N. Mircea de la Spit."Coltea".

B. Aparatura era reprezentata de cateva aparate americane venite ca donatie: in afara de Forregger-ul Texas de la Spit. Coltea, un model similar mai mare se afla la clinica de ftiziologie de la Caritas si un Forreger Midgett la Spit Panduri. La spit MAI (Gerota) exista un aparat AGA cu spiropulsator, primul aparat cu ventilator mecanic din literatura conceput inainte de razboi. Trebuie sa mentionez neaparat eforturile facute si la noi in tara de Dr. L.Bejan de la Timisoara si de Dr. E. Cosma impreuna cu Ing. Negru de la Cluj care au construit cate un model de aparat de anestezie prezentand si unele aspecte de inovatie dar si deficiente care le faceau nefunctionale. Prima serie de aparate importate in numar mai mare au fost aparate de fabricatie cehoslovaca "Chirana N-3" care in scurt timp au devenit aparatele standard ale anilor 50. Un alt model de aparat construit de Chirana pe principiul aparatelor britanice "Oxford-Vaporiser" a fost aparatul DK (Demel-Keszler) un sistem deschis avand 2 vaporizoare (pentru eter si trilen) si posibilitatea de a executa respiratia asistata sau controlata cu ajutorul unui burduf si a unei valve autoocluzive originale. Au fost importate si un numar limitat de aparate "Draeger" repartizate mai ales in clinicile universitare.

Incepand cu anii 60 au inceput sa fie produse aparate de anestezie si in tara de conceptie proprie. In constructia lor au avut un rol atat anestezisti (G.Litarczek, R. Simionescu) cat si ingineri (A.Manof, R.Gruia) de la IITM (Intreprinderea de industrie tehnico-medicala). Fara sa fie foarte finisate si avand o fiabilitate mai redusa decat cele produse de firmele consacrate, aceste aparate, celebrele NC-3 si NC-4 au dotat in numar relativ mare spitalele romanesti. Unele din ele au fost si dotate cu ventilatoare mecanice importate. In jurul anului 1980 au inceput sa fie produse in tara si ventilatoare mecanice AVA-1.

Ca aparate de protezare respiratorie se dispunea de un numar restrans de aparate de resuscitare respiratorie miniera fabricate de "Chirana" dupa un model "Pulmotor-Draeger" din timpul razboiului. Dupa 1955 sunt importate pentru clinicile de boli contagioase si pentru cele de chirurgie toracica primele aparate de fabricatie suedeza "Engstroem 150".

Ca prioritate ar trebui citat faptul ca un cetatean de pe teritoriul Romaniei "Rudolph Eisenmenger" a fost inventatorul unui aparat de ventilatie artificiala de tip "cuirasa" (1903)

Primele monitoare cu care am lucrat au fost monitorul de ECG cu ecran catodic "METO" pe care l-am utilizat la primele interventii pe cord in 1953. In 1957 am primit primul poligraf german "Schwarzer" care permitea inregistrarea pe hartie a ECG, EEG, Unda pletismografica a pulsului, Presiunea sangeranda prin punctie sau cateterizare vasculara. Acest monitor ne-a servit la urmarirea bolnavilor operati sub hipotermie mai mult de 10 ani.

Ca defibrilator am utilizat pe perioada de la "Coltea " un aparat generand curent alternativ, construit de Dr. Bradu Fotiade. Ulterior spit. "Fundeni" ca si alte clinici din tara au fost utilate cu aparatura moderna de anestezie care impreuna cu cele produse intern la ITM (Intreprinderea de tehnica medicala) au acoperit in mare necesarul. Aparatura de monitorizare ca si defibrilatoarele au ramas insa o problema nerezolvata pana in 1989 si chiar si dupa aceasta data reper. Totusi si in acest domeniu au existat aporturi originale: aparatul portativ de anestezie al Dr. R. Simionescu si aparatul de ventilatie peranestezica AVA-1, Aparatul de ventilatie cu jet ale Prof. G.Litarczek si Ing. R. Gruia.


INVATAMANTULUI ANESTEZIC incepe cu primul curs de perfectionare organizat in cadrul IPSMF (Institutul pentru specializarea si perfectionarea Medicilor si Farmacistilor) de catre Prof. Theodor Burghele. La acest curs care a avut loc in anul 1951 in lunile Aprilie si Mai. Am participat in calitate de cursant printre colegi numarandu-se Dr. Leonida Bejan (Timisoara), Dr.E.Cosma (Cluj), Dr. Chirileanu (Cluj), Dr. Zorel Flipescu (Bucuresti), Dr. N.Tudose (Bucuresti), Dr M.Bleahu (Brasov) si altii. Dintre acestia ulterior unii s-au dedicat integral acestei noi specialitati.

Din anul urmator cursul este preluat de Prof. Hortolomei si se va desfasura la spitalul "Coltea". Pana in anul 1959 cand se infiinteaza primul curs de specializare de 1 an, cursul de perfectionare de 2 luni s-a tinut regulat avand o participare de in jur de 10 cursanti pe serie de 2 ori pe an. Absolventii acestui curs de specializare au alcatuit prima generatie de anestezisti care au introdus metodele anesteziologiei moderne in sectiile de chirurgie din tara. La acest proces a mai contribuit o masura pe care a luat-o Dr. Voinea Marinescu care a mijlocit numirea Dr. Simon Halevi in 1954 in clinica chirurgicala "Coltea" cu sarcina precisa de a-si apropria anestesiologia si de a calatori cel putin 1/2 din timpul sau de lucru in provincie pentru a ajuta la instruirea pe teren a unor noi anestezisti. Dr. S. Halevi a avut ulterior o evolutie frumoasa atat in clinica cat si in SUA unde a plecat in 1963 si unde devine profesor. Cursul de perfectionare de anestezie era tinut in majoritate de cadrele clinicii incadrate pe linie de invatamant, printre conferentiari numarandu-se Dr. Setlacec, Dr.Costache Dimitriu si altii. Cu toate ca nu eram incadrat in invatamant profesorul m-a cooptat la tinerea cursurilor si evident mai ales la demonstratiile practice. In 1957 fiind numit asistent in cadrul IPSFM (care peste un an va fi incorporat in IMF devenind FPSMF) rolul meu in desfasurarea cursului a crescut.

Dintre absolventii acestui curs cei mai multi s-au dedicat integral specialitatii si au constituit baza specialitatii in Bucuresti si in tara: Dr. D.Motomancea (Ploiesti), Dr. E.Ciopala (Brancovenesc), Dr .Dragu Popescu (Spit. Cantacuzino), Dr. E.Panaitescu (Spit.Grivita), Dr. Nour (Iasi), Dr. N.Tudose (Spit.Colentina), Dr. E.Kesztenbaum (Tg.Mures), Dr. A.Tica (Craiova), Dr.E.Popa (Spit.CFR Witting), Dr.Botez (Spit. CFR2), Dr. Pompiliu.Popescu (Spit.Militar Central), Dr. Cionoiu (Spit.Dr.C.Davila), Dr.Constantinescu (Spit.Gr.Alexandrescu), Dr.Gh.Teju (Spit. Caritas), Dr. Stern Aurel (Caritas actualmente Aachen), Dr. Serban (Diki) Munteanu (Spit de Urgenta Floreasca) si C. Puisor-Ionescu (Spit.de Urgenta Floreasca), Dr.Balaban (Spit. de chirurgie plastica) care s-a preocupat inainte de a fi anestezist de problemele de transfuziologie la spitalul "Filantropia" unde inca din 1928 N.Gheorghiu si V.Th.Ionescu s-au preocupat si au initiat conservarea sangelui la maternitatea acestui spital. Independent in provincie se dezvolta primele nuclee cu preocupari de anestezie la inceput in centrele universitare: Dr. Tanasescu, Dr. A. Untura (Iasi), Dr. T.Leitersdorfer (Cluj), Dr.T.Kallo (Tg.Mures) si apoi si in alte orase: Dr. Al.Dobjanski (Oradea), Dr. M. Bleahu (Brasov). La ora actuala multi dintre acestia au decedat sau sunt pensionati.

Invatamantul de anestezie, continuator al celui infiintat in 1951 a ramas fixat pe invatamantul de specializare si perfectionare. Cursul teoretic dura un an iar cursurile de perfectionare 6 saptamani. Cursurile de perfectionare au fost tinute fie la catedra fie in deplasare in diverse centre medicale din tara. Pana in anul 1993 au absolvit cursul de specializare in clinica mai mult de 600 de medici si un numar egal au absolvit cursurile de perfectionare. In acea perioada in tara erau in jur de 1000 de anestezisti. Din 1988 invatamantul de anestezie se introduce la UMF Bucuresti si la studenti.

Al doilea pas important se produce pe linie de invatamant in 1957, cand ca un corolar al noii legislatii sanitare intrate in vigoare se infiinteaza secundariatul de 3 ani in forma in care a fiintat pana in 1993, si odata cu el si cursurile de specializare in anul 1959. Astfel la 1 Ian 1959 incepe primul curs de specializare in Anestezie-Reanimare curs la care au participat in Bucuresti urmatorii colegi: Dr. Ion Cristea, Dr.Gabriela Berdan (Fartatescu), Dr. Radu Simionescu, Dr. N.Lupescu, Dr.Tanciu, Dr.Ion.Tufeanu, Dr. Aurelia Marinescu (Balan), Dr. I. Novac, Dr. Iordache. Acelasi tip de curs a fost deschis si in centrele universitare de la Cluj, Tg.Mures si Iasi. In cadrul Clinicii de Chirurgie Cardio-vasculara de la Tg. Mures invatamantul anestezic a fost condus intre 1972-1974 de conf. dr. T. Bandila. Aceste centre au produs si ele un numar important de specialisti pe toata durata functionarii lor pana in anul 1975 cand centrul din Bucuresti ramane pentru o perioada singurul centru de invatamant de anestezie.

Trebuie a fi mentionat si faptul ca in aceasta perioada au inceput sa apara si preocupari de sub specializare in anestezia specifica subspecialitatilor chirurgicale, in special in clinicile de Ginecologie-Obstetrica (Dr. Anca Dumitrescu), Neurochirurgie (Dr.Aurelia Gontea), Ortopedie, Chirurgie pediatrica (Dr. G. Constantinescu).

Ramanea si afirmarea pe plan academic. Aceasta a venit in 1975 cand, dupa moartea in 1974 a Prof.V.Marinescu Clinica de chirurgie de la "Fundeni" a fost scindata, printr-o hotarare a rectoratului IMF Bucuresti sub conducerea Prof.Anastasatu, in 3 unitati: Clinica Chirurgie generala (Prof.Dan Setlacec), Clinica Chirurgie cardio-vasculara (Prof.I.Pop D.Popa) si Clinica ATI (Conf. G.Litarczek). In 1979 conducatorul clinicii primeste titlul de profesor. Din acel moment si comisiile de concurs sunt prezidate de un anestezist.

Odata cu transformarea in 1978 a Institutului Medico-Militar din Bucuresti in Facultatea de Medicina Militara pe langa alte catedre cu profil medico-militar s-a infiintat si catedra de „Anestezie si terapie intensiva in campanie" condusa de conf. Dr. T. Bandila pana in 1987 cand s-a desfiintat.

Incepand cu anul 1991 incep sa fie infiintate catedre de anestezie la alte universitati unde sefi de sectie cu merite deosebite stiintifice si organizatorice ajung conferentiari si apoi profesori: La Cluj Prof. I. Acalovschi si Prof. E. Cardan, la Tg. Mures Prof. M. Chiorean, la Craiova Prof.F.Purcaru, la Timisoara Prof.A.Mogoseanu, la Iasi Conf.I.Stratan si Conf. Gh. Dorobat si mai recent la Oradea Prof. L. Szegedi. Catedra de la Spit. Fundeni din Bucuresti intra dupa pensionarea Prof.Litarczek in anul 1993 sub conducerea Prof. D.Tulbure.UMF Bucuresti mai infiinteaza inca 2 catedre de anestezie la Spit. Universitar, Conf. F. Costandache si la Spitalul Militar Central, Prof. dr. S. Marinescu. Trebuie mentionate aici contributiile importante pe care clinica din Tg.Mures prin Prof. M. Chiorean si Dr. R. Arafat le-a adus in domeniul organizarii medicinei de urgenta, a infiintarii specialitatii de Medicina de Urgenta si a Societatii de Medicina de Urgenta si Catastrofe. In acest fel specialitatea ATI intra in randul celorlalte specialitati medicale, oferind specialistilor sai oportunitati egale cu ale celorlalti specialisti.

In anul 1996 o comisie formata din Prof. Dr. Dag Lundberg (din partea Academiei Europene de Anesteziologie), Prof. Dr. R. Purshke (din partea Bordului de Anestezie UEMS) si Prof. Dr. G.Litarczek (din partea SRATI) a acreditat Catedra ATI a UMF Cluj-Napoca ca centru de educatie in anesteziologie de nivel european. In baza acestui statut, Catedra ATI, UMF Cluj-Napoca a fost nominalizata sa organizeze examenul pentru Diploma de anestezist european (Partea I-a) care se desfasoara anual. In 2001 Catedra ATI a UMF Cluj-Napoca a fost desemnata de catre CNCSIS si Ministerul Educatiei, „Centru de Excelenta de Cercetare in anestezie-terapie intensiva". In 2002 Federatia Mondiala a Societatilor de Anesteziologie infiinteaza la Cluj un centru educational pentru anestezistii din Republica Moldova: 5 anestezisti o perioada de 6 luni, anual. Centrul este finantat de WFSA si a functionat in anii 2002 si 2003 cu perspectiva de a-si continua activitatea in viitor.

Un pas important in specialitatea noastra s-a facut in anul 1957 cand aceasta a fost recunoscuta ca SPECIALITATE INDEPENDENTA. Acest lucru a fost posibil si datorita faptului ca Dr.Voinea Marinescu care cunostea din proprie experienta importanta anestezistului era atunci ministrul sanatatii. Trebuie sa mentionez ca aceasta recunoastere s-a facut in fata unei opozitii destul de active din partea unor membri ai corpului chirurgical.

Putem spune ca primii 10 ani de existenta a anesteziologiei au constituit o perioada de punere a bazelor teoretice, practice si organizatorice ale noii specialitati. In perioada urmatoare specialitatea a trebuit sa se dezvolte in primul rand numeric pentru a acoperi nevoile mereu in crestere ale practicii chirurgicale, din ce in ce mai multi chirurgi au adoptat noua metodologie. Aceste nevoi, neacoperite integral nici in prezent, au fost satisfacute, cel putin partial, prin activitatea centrelor de invatamant din Bucuresti, Cluj, Iasi si Tg.Mures. Ministerul Sanatatii a alocat anual un mare numar de locuri, in jur de 30-50, specialitatii de "Anestezie-Reanimare" cum era denumita initial specialitatea. In acest fel in decurs de cativa ani spitalele clinice, judetene, municipale si orasenesti au primit in sectiile lor de chirurgie si cate unul sau uneori chiar mai multi anestezisti. Acestia au fost la inceput axati mai ales pe introducerea noilor metode de anestezie generala si s-au preocupat mai putin de cea de conducere. De altfel nici nu puteau acoperi intreaga activitate chirurgicala fiind numeric prea putini. Organizatoric ministerul sanatatii a cautat sa creeze nuclee cu mai multi anestezisti mai ales in spitalele clinice si judetene creind premisele infiintarii sectiilor de anestezie.

In ceea ce priveste publicistica in domeniu in anul 1956 apar primele 2 monografii: "Anestezia prin Inhalatie" scrisa de Dr.Zorel Filipescu impreuna cu Dr.Leonida Bejan si "Anestezia-Probleme teoretice si practice" scrisa de Acad.N.Hortolomei, Dr.V.Marinescu, Dr. Setlacec si Dr.G.Litarczek.

In anul 1959 are loc prima manifestare stiintifica de profil "Simpozionul Romano-Sovietic" de anestezie in cadrul ARLUS (Asociatia Romana pentru strangerea legaturilor cu URSS) care a reunit pentru prima data multi dintre specialistii de profil din tara si reprezentanti din URSS impreuna cu chirurgii cu care lucrau. Volumul publicat cu aceasta ocazie de Academia RPR demonstreaza nivelul la care ajunsese anesteziologia romaneasca dupa primii 10 ani de evolutie moderna.

In final vreau sa mentionez faptul ca anestesiologia s-a putut dezvolta in tara noastra numai datorita faptului ca varfurile chirurgiei romanesti au inteles imperativul momentului si au sustinut puternic dezvoltarea acestui sector al medicinii romanesti. Dintre acesti chirurgi in afara de Prof.N.Hortolomei, trebuie mentionati cu recunostinta din partea noastra, a anestezistilor, si: Prof.Th.Burghele Prof.I. Juvara, Prof.C. Carpinisan, Prof.P.Sarbu, Prof.D.Alessandrescu, Prof.C.Arseni, si Prof.I.Turai Prof D. Setlacec, precum si altii printre care: Prof.Butureanu si Prof.Chpail (Iasi), Prof. Muresan (Timisoara), Prof. Z.Papai (Tg.Mures), Prof.A. Nana (Cluj), Dr.Z. Criszar (Oradea), Dr. Gherasim (Brasov), Dr.V.Ulmet (Sibiu), Dr. Andreoiu (Ploiesti), Dr.B.Georgescu (Targoviste), Dr.Gh. Popovici (Bacau), Dr. Andriu (Suceava). Gratie acestor pionieri si a chirurgilor sustinatori ai noii specialitati, anesteziologia s-a putut dezvolta si a ajuns sa fie privita azi nu numai ca o specialitate necesara dar sa fie si deosebit de respectata.


TERAPIA INTENSIVA. Metodele terapiei intensive s-au dezvoltat la inceput mai ales in domeniul chirurgical plecand de la ingrijirea postoperatorie a bolnavilor cu evolutie grava sau complicata sau a urgentelor medico-chirurgicale. S-a dezvoltat si s-a perfectionat problema reechilibrarii hidro-electrolitice prin introducerea de sisteme de perfuzie, la inceput confectionate manual din tuburi de cauciuc si sticla, sterilizate la autoclav, si solutii electrolitice, de asemenea produse artizanal in farmaciile spitalelor. Pe cale industriala acestea insa nu au fost introduse decat dupa anul 1973 cand se infiinteaza, in Bucuresti, primele linii de productie de perfuzoare si saci de plastic.

Problema insuficientei pulmonare si a protezarii respiratorii, problema de baza in TI, s-a dezvoltat foarte lent si nesatisfacator mai ales din lipsa de aparatura adecvata care, trebuind sa fie importata, nu isi gasea loc in planul de import al MS decat foarte parcimonios. Din aceasta cauza si conceptul despre aceasta terapie s-a dezvoltat gresit, ea fiind privita ca o metoda de aplicat numai bolnavilor terminali si fiind urmata oricum de decesul bolnavului. Numai unele centre, in special universitare, dotate cu aparatura necesara, au putut face unele progrese in acest domeniu. Aparatele importate au fost Respiratorul Francez Pesty-Richard (RPR), respiratoare "Bird Mk7" si unele modele Daeger sau Engstroem., aparate cu care nu se putea face decat respiratie controlata. Atunci cand pe plan mondial au aparut aparate controlate electronic si informatizate (dupa anii 1975), importurile MS erau reduse la un minim asa ca numai foarte putine astfel de aparate au patruns in tara.

Problema monitorizarii a avut si ea aceiasi soarta din aceleasi cauze, asa ca ultimul deceniu al secolului a prins majoritatea sectiilor de TI infiintate din 1972 cu o dotare aproape inexistenta iar pe anestezisti cu o mare lipsa de experienta in ceea ce se cheama terapia intensiva.

Un domeniu care apartine comun specialitatilor de ATI si nefrologie este cel al insuficientei renale si al epuratiei extrarenale. Aci trebuie remarcata in primul rand cartea Prof. Th.Burghele "Rinichiul de Soc" (1956) tradusa si in limba franceza "Le rein des Etats de Chocq" si teza si apoi cartea Prof E. Proca (1957) "Insuficienta renala acuta". Aceste carti demonstreaza ca problema era foarte bine cunoscuta si descrisa, cartea prof.Burghele avand o prioritate mondiala. Primele centre de hemodializa au fost infiintate in 1959 in mai multe spitale din tara: Bucuresti la Spit. Panduri (E. Proca), si Urgenta "Floreasca" (Z. Filipescu), Iasi (V. Nour), Cluj (Manasia) si Timisoara. Aceste centre au fost destinate in special tratamentului insuficientei renale acute. Ulterior au fost infiintate si centre nefrologice pentru tratamentul insuficientei renale cronice. Hemoperfuzia ca metoda de epurare in insuficienta hepatica si intoxicatia cu barbiturice a fost utilizata incepand cu 1968 (?) in spitalul "Elias" (Litarczek) si spitalul de urgenta "Floreasca" (Z. Filipescu). Hemofiltrarea este introdusa din 1999 La spit "Fundeni" (D.Tulbure).

Problema hematologiei transfuzionale, strans legata de problematica TI atat practic cat si organizatoric (punctele de transfuzie din spitale fac parte din sectiile ATI), a fost dezvoltata incepand chiar de la sfarsitul anilor 40 de catre Prof. C.T. Nicolau, Dr. E.Popescu, Dr. V.Kondi.

In fata unei opozitii care, paradoxal nu provenea numai din randurile chirurgilor, in fine in 1972 prin insistentele ministrului de atunci Acad. Prof. Burghele, este emis ordinul MS care prevedea INFIINTAREA SECTIILOR ATI. Aceasta a insemnat afirmarea definitiva a specialitatii atat pe plan profesional cat si organizatoric. In profilul acestor sectii a fost inclusa si activitatea de transfuzie (punctul de transfuzie). De mentionat ca in Spitalul Militar Central Bucuresti se infiintase inca din 1966 prima sectie de Terapie intensiva prin ordinul ministrului Fortelor Armate din acea vreme.

Infiintarea acestora a fost o problema foarte dificila din cauza opozitiei unora dintre cadrele chirurgicale care doreau sa mentina anestezia ca subunitate a sectiilor de chirurgie. O problema noua a trebuit sa fie rezolvata atunci cand pe plan mondial a aparut o specialitate cu totul noua "Terapia Intensiva". Aceasta are si ea o data precisa de nastere si anume anul 1952 cand la Copenhaga, in plina epidemie de poliomielita cu forme respiratorii grave ce produceau o mortalitate de peste 75-80%, prof Lassen, prof.de boli infectioase, cheama la o colaborare, pentru rezolvarea problemei, pe anestezistul Ibsen. Acesta rezolva problema trachotomizand bolnavii si conectandu-i la un sistem respirator anestezic de tip Waters cu ajutorul caruia i-a putut ventila evitand concomitent si aspiratia de secretii buco-faringiene. Mortalitatea a scazut drastic sub 20%. Anestezia a fost prin aceasta legata nu numai de activitatea in salile de operatie ci, prin metodologia ei specifica, in prima faza ventilatia mecanica, a putut contribui la tratarea eficace a unor cazuri de gravitate extrema. Au luat fiinta la inceput asa numitele saloane de ventilatie artificiala care ulterior s-au transformat in saloane de terapie intensiva la nivelul multor centre medicale europene, saloane in care erau concentrate atat tehnica cat si personalul necesar unei supravegheri si a unui tratament continuu si intensiv a bolnavilor gravi. Terapia intensiva a fost de la inceput legata de anestezie asa ca si in tara noastra s-a manifestat tendinta de a se crea unitati functionale care sa asigure atat anestezie operatorie cat si ingrijirea bolnavilor gravi. In acest fel s-a nascut conceptul redefinirii specialitatii din Anestezie-Reanimare in Anestezie-Terapie-Intensiva si infiintarea concomitenta a sectiilor independente de ATI (Anestezie-Terapie-Intensiva). In fapt acest lucru necesita un ordin al MS, ordin aprobat la nivel de guvern si concretizat in aparitia modului de organizare si functionare in documentele specifice ale MS (Cartea verde sau albastra care continea regulamentul de functionare al unitatilor sanitare si atributiile personalului sanitar). Elaborarea ordinului continand capitolele privind noile sectii a durat aproape 5 ani (1967-1972) si a necesitat un efort sustinut de elaborare si aprobare a textului si de convingere a conducerii ministerului. La acest efort am luat parte un numar de anestezisti bucuresteni (Litarczek, Filipescu, Ciopala, Simionescu) si am avut norocul sa fim sustinuti de unele cadre din MS si chiar ministrii Moga, Enachescu si mai ales Burghele.

In anul 1958 Dr.Zorel Filipescu se intoarce dupa un stagiu in Franta si dupa absolvirea cursului de specializare de la Paris si cu ajutorul direct al Prof. Turai care era ministru adjunct al sanatatii pune bazele terapiei intensive in urgenta, infiinteaza primul salon de "Reanimare" iar pe linie stiintifica infiinteaza in 1958 cercul de anestezie reanimare care devine dupa un an sectie a societatii de chirurgie. Trebuie sa adaugam la aceasta transformarea sectiei ATI a Societatii de Chirurgie in SOCIETATE DE ATI in 1973, primul ei presedinte fiind Dr. Zorel Filipescu, iar vicepresedinti G. Litarczek si S. Crivda. Secretar al societatii a fost ales Dr. Radu Simionescu. Aceasta societate incepe organizarea simpozioanelor de ATI care s-au tinut fara intrerupere anual din 1974 pana in prezent. Primul simpozion s-a tinut la Pitesti in luna mai si a avut de la inceput si o participare internationala. Urmatoarele simpozioane s-au tinut in diverse orase ale tarii si au fost toate precedate de un curs de perfectionare cu lectori internationali. De altfel de la inceput relatiile societatii ATI pe plan international au fost structurate prin aderarea la Federatia Mondiala a Societatilor de anestezie ceea ce a permis un schimb de vizite si participari reciproce la diverse simpozioane si congrese. In 1976 s-a tinut la Bucuresti primul Congres National al Societatii care s-a bucurat de o larga participare interna si internationala. Urmatoarele simpozioane se tin in fiecare luna mai in diverse orase:


Congrese si simpozioane SRATI

Anul	Manifestarea	Locul	Tema	Organizatorul
1959	Simpozionul romano-sovietic	Bucuresti	Probleme actuale ale anesteziei	ARLUS
1971	Simpozion International Est-european	Bucuresti	Probleme ale medicinii de urgenta	Ministerul Sanatatii
1974	Simpozionul 1 SRATI	Pitesti	Echilibrul nutritiv al bolnavului grav	Dr. Ion Tufeanu
1975	Simpozionul 2 SRATI	Piatra Neamt	Accidentele anesteziei	Dr. Mihai Ciocan
1976	CONGRESUL I SRATI	Bucuresti	cu participare internationala	Dr. doc. Zorel Filipescu
1977	Simpozionul 3 SRATI	Oradea		Dr. Alexandru Dobjanski
1978	Simpozionul 4 SRATI	Neptun	cu Soc.Franceza	Dr. Constanta Constantinescu
1979	Simpozionul 5 SRATI	Sibiu	cu AIAREF	Dr. Gheorghe Tretiu
1980	Simpozionul 6 SRATI	Poiana Brasov	ATI in urgente	Dr. Nistor Popa
1981	CONGRESUL II + Congresul IV International	Bucuresti		Dr. Zorel Filipescu
1982	Simpozionul 7 SRATI	Slanic-Moldova	ATI in come	Dr.Constantin Asmarandei
1983	Simpozionul 8 SRATI	Busteni	ATI la politraumatizati	Dr. Constantin Botescu
1984	Simpozionul 9 SRATI	Galati	ATI in insuficienta hepatica	Dr. Constantin Nichiteanu
1985	Simpozionul 10 SRATI	Tg.Mures	ATI la politraumatizati	Prof. dr. Mircea Chiorean
1986	Simpozionul 11 SRATI	Timisoara		Prof. dr. Aurel Mogosanu
1987	Simpozionul 12 SRATI	Bucuresti	Romano-Bavarez	Prof. dr. George Litarczek Dr. Radu Simionescu
1988	Simpozionul 13 SRATI	Cluj		Prof. dr. Iurie Acalovschi
1989	Simpozionul 14 SRATI	Iasi		Prof. dr. Iulian Stratan
1990	Simpozionul 15 SRATI	Poiana Brasov		Dr. Nistor Popa
1991	Simpozionul 16 SRATI	Sibiu		Dr. Gheorghe Tretiu Dr. Horst Haldenwang
1992	Simpozionul 17 SRATI	Oradea		Prof. dr. Ladislau Szegedi
1993	Simpozionul 18 SRATI	Suceava		Dr. Gheorghe Ciocan
1994	CONGRESUL III + curs WFSA	Craiova		Prof. dr. Florin Purcaru
1995	Simpozionul 19 SRATI	Cluj		Prof. dr. Iurie Acalovschi
1996	Simpozionul 20	Bucuresti		Prof. dr. Serban Marinescu
1997	Simpozionul 21	Sinaia		Prof. dr. Iurie Acalovschi
1998	CONGRESUL IV	Timisoara		Prof. dr. Iurie Acalovschi Prof. dr. Aurel Mogosanu
1999	Simpozionul 22	Deva		Prof. dr. Aurel Mogosanu
2000	CONGRESUL V	Bucuresti		Prof. dr. Serban Marinescu
2001	Simpozionul 23	Cluj	Reuniunea Romano-Britanica	Prof. dr. Iurie Acalovschi Prof. dr. Dan Tulbure
2002	Simpozionul 24	Sinaia		Prof. dr. Dan Tulbure
2003	CONGRESUL 25	Sinaia		Prof. dr. Dan Tulbure

Presedintele Societatii Romane de ATI, Dr. Z. Filipescu este ales pe o perioada de 4 ani (1980-1984) ca vicepresedinte al Federatiei Mondiale a Societatilor de Anestezie. Urmatorii presedinti au fost in ordine: Prof. G. Litarczek (1991-1993), Prof. I. Acalovschi (1994-1998), Prof. A. Mogoseanu (1998-2000), Prof. D. Tulbure (2000).

Din aceasta societate se desprind dupa 1989 alte societati pentru anumite subspecialitati: Soc. Pentru Terapia Durerii, presedinte Dr. L.Sandu, Soc. de Anestezie Pediatrica, presedinte Dr. Maria Stirbu-Teianu, apoi dr. R. Tabacaru, Soc. De anestezie loco-regionala, presedinte Conf. F. Costandache, Societatea Romana de Nutritie Enterala si Parenterala, presedinte dr. Ioana Grintescu.

Secretari ai societatii au fost: Dr. R. Simionescu 1974-1998; Prof. Dr. Serban Marinescu (1998-2003); Dr. D. Corneci (2003). Functia de trezorier a fost indeplinita de dr. E. Jianu (1974-1998) si dr. M. Davidescu (1998).

Infiintarea in anul 1979 a "Academiei Europene de Anestezie" gaseste 3 anestezisti romani ca membri fondatori ai acesteia: Dr. Zorel Filipescu, Prof. G. Litarczek si Dr. Radu Simionescu.

Societatea Romana de ATI a putut sa aiba propria sa publicatie "Jurnalul SRATI" de abia in anul 1994 cand dupa alegerea ca redactor al revistei in 1993 a Dr. R. Simionescu s-a putut incepe publicarea. Concomitent Dr. Z. Filipescu impreuna cu Dr. D. Tulbure initiaza in cadrul Asociatiei Medicale Romane aparitia unei a doua reviste "Revista Romana de Anestezie si Terapie Intensiva" al carei secretar de redactie este Dr. Daniela Filipescu cu o prima aparitie din 1994.

Publicatiile in domeniu se inmultesc prin numeroase contributii la tratatele clasice de medicina interna si chirurgie precum si cu numeroase monografii cu tematica atat de anestezie cat si de terapie intensiva. Dintre autori citam, fara sa fim exhaustivi: I. Acalovschi, E. Cardan, M. Chiorean, M. Ciobanu, I. Cristea, S. Crivda, I. Curelaru, Gh. Dorobat, Z. Filipescu, G. Litarczek, N. Mircea, A. Mogoseanu, Dora Petrila, F. Purcaru, R. Simionescu, S. Marinescu, L.Szegedi, D.Tulbure.

In anul 1995 Dr. R. Simionescu infiinteaza in cadrul "Uniunii Europene de Invatamant in Anesteziologie"(FEEA) "Fundatia Romana de Invatamant Anestezic" care tine cicluri quincvenale de cursuri internationale de perfectionare incepand cu anul 1995. Si aceste cursuri se tin in diverse orase ale tarii si in Bucuresti. Cursurile sunt publicate in suplimente ale Jurnalului SRATI. Un prim ciclu a fost incheiat in Aprilie 2000.

Participarea romaneasca la Congresele Societatii Europene de Anestezie (ESA), prezenta inca de la constituirea Societatii Europene, a fost constanta si in continua crestere, numarul membrilor atingind acum 6 ani necesarul obtinerii unui loc in Consiliu (ocupat timp de doua mandate a cite 2 ani fiecare de Prof. Dr. D. Tulbure, apoi de d-na Dr. Ioana Grintescu). Daca in 2002 au fost 110 membri activi ESA, in 2003 numarul acestora a crescut la 170, Romania ajungind pe locul 6 in Europa.

In prezent specialitatea face parte integranta din viata medicala romaneasca si isi aduce integral contributia la progresul altor specialitati, in special al chirurgiei, avand contributii importante la performantele chirurgicale.